July 20th, 2009 at 6:21 am
(Versuri)
Nu plânge, nu meriți acest chin pe care l-am produs
Nu regreta nimic, eu nu o fac deoarece te iubesc
Spune-mi ca sunt amețit, sunt un las, recunosc.
Si am greșit enorm trecând peste tot, sunt prost!
Nu doream sa iți fac rău, sa simți suferință,
Eu voiam sa îți ofer căldură și speranță
Sa ma iubești, sa-mi cer sa fiu al tău
Sa renunț la tot, sa-mi fi un zeu!
Sa ne iubim seara, la apus, privind…
Cum întunericul ne acoperă corpurile timide
Apoi sa ne descoperim simțurile tactile
Sa iti sărut gatul cu buzele mele toride
Sa nu ne pese de nimic, sa fugim de toți
Ascunși sub un cearceaf din trandafiri
Sa ne juram ca nu fugim, căci ne iubim!
Si s-așteptăm cuminți pana în zori
3 Comments
July 13th, 2009 at 10:53 am
(Versuri)
Se aud acorduri de chitara.
De unde vin și cine cânta?
Sunt acompaniate de tobe surde.
De unde vin și cine bate?
Ascult și-mi place, în inima răsuna,
Ascult și beau ritmuri fără măsura.
Fără să știu cât e de bine
Ascult ura? muzica sau doar iubire?
Ma vrei, m-alungi dar nu-mi dai drumul.
Sa ma ameninți vrei, nu poți…
Si as putea zbura încet, ca fumul.
Sperând de mine sa te eliberezi.
Caci eu sunt mic, urat și sincer.
Iar tu de mine n-ai nevoie.
Si ai o viata, ești un înger.
Eu pot veghea ascuns de stele.
Eu nu sunt astru cel albastru.
Nu sunt nici negru, nu-s nici alb.
Si nu sunt zeu și nici ateu.
Ci doar un om, asta voi fi mereu.
Ce am făcut de crezi ca merit
Sa fiu martirul cel dorit.
Nu am puterea sa schimb lumea.
Eu m-am născut, de ce-s venit?
Sunt doar un om plin de probleme.
Si duc o viata prea săraca.
Ma cred poet atunci când ploua,
In timp ce alții știu să tacă.
Sunt mulți prea buni și nu o știu,
Iar viata ne încearcă.
Ei sunt copii loviți de timp,
Putini înoată, restul se îneacă.
Cat de ciudat am scris acum,
Trecând in versuri pe hârtie
De la dragostea din fum
La alții care pot sa scrie.
Ei sunt poeții ce vor apărea curând
Si bucuros ii voi citit din mormânt.
Sunt oameni muritori ce încă învață,
Cei ce vor reuși sa și iubească.
2 Comments
